Descrierea comunei Mesesenii de Jos

Comuna Meseşenii de Jos este situată în partea central-sud-vestică a judeţului Sălaj, cuprinzând în limitele administrative o parte a versantului vestic al culmii Meseşului şi o parte din sud-estul Depresiunii centrale a Şimleului. În latitudine comuna Meseşenii de Jos este cuprinsă între 47005׳ şi 47011׳ latitudine nord, iar în longitudine între 22054׳ şi 23003׳longitudine est.Comuna Meseşenii de Jos se găseşte la 12 km de oraşul Zalău, la 7 km de comuna Crasna, la 20 km de oraşul Şimleu Silvaniei şi la 40 km de comuna Ciucea.Se învecinează cu următoarele unităţi administrative: la est cu teritoriul oraşului Zalău, la nord cu comunele Hereclean şi Vârşolţ, la vest şi sud-vest cu comunele Crasna şi Horoatul Crasnei, la sud-est cu comunele Bucium şi Agrij.

Comuna are o suprafaţă de 62 km2(6200 ha), reprezentând 1,61% din suprafaţa judeţului Sălaj. În limitele sale administrative include localităţile: Meseşenii de Jos, Meseşenii de Sus, Aghireş şi Fetindia. Comuna Mesşenii de Jos cuprinde în limitele administrative partea centrală a versantului de vest al Meseşului şi o zonă redusă din partea estică a depresiunii golf a Şimleului. Relieful acestei zone a fost supus de-a lungul erelor geologice la multe schimbări.

Depresiunea Şimleului, adăpostită de culmile Munţilor Meseş şi Plopiş şi cu deschidere largă spre NV, prezintă particularităţi climatice proprii. Se încadrează în sectorul cu climă continentală moderată caracteristică regiunilor vestice şi nord-vestice ale ţării noastre. Această zonă este supusă unei circulaţii atmosferice predominant vestice şi sud-vestice. Munţii Meseş constituie un paravan pentru influenţele din Podişul Transilvaniei. Comuna Meseşenii de Jos este străbătută de numeroase pâraie, care coboară din Munţii Meseş îndreptându-se spre nord s-au nord-nord-vest- aceste pâraie se grupează în două microbazine hidrografice. În vest Valea Coliţca care colectează pâraiele: Cornilor, Buticii, Briscăneştilor, Bocului, Gropii Mari, Turzii, Mestecenilor, Carpinilor, Pustei, Zelebuc, Catrici. După ieşirea din comună primeşte Pârâul Grepşa şi Pârâul Hosului. Valea Coliţca confluiază în râul Crasnei la nord de localitatea Vârşolţ, asigurând necesarul de debite pentru lacul de acumulare Vârşolţ, din care este alimentată populaţia şi industria municipiului reşedinţă de judeţ Zalău. În est Valea Miţei, afluent al pârâului Zalău, colectează Pârâul Fetindia, Pârâul Cerbului şi Pârâul Răpişori.

Ţinutul Silvaniei, implicit şi teritoriul comunei Meseşenii de Jos, a fost locuit din timpuri îndepărtate. La nord de satul Fetindia, în locul numit “Jos de sat”, în 1972 s-au descoperit o daltă din piatră şlefuită şi un topor perforat din piatră, dovezi despre existenţa omului pe aceste meleaguri încă din epoca pietrei. Piesele se găsesc la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău. În hotarul satului Meseşenii de Sus, în Osoiul Macăului, la circa 500 de metri de la Băi, s-au descoperit urme de viaţă omenească din perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului. Ceramica găsită aici în 1957 de către cercetătorii de la muzeul din Zalău se consideră că aparţin culturii Coţofeni.

În timpul ocupaţiei romane graniţa provinciei Dacia trecea prin partea de sud a comunei, pe creasta Meseşului. În această parte a comunei există turnuri romane de supraveghere, formând prima linie a graniţei romane. Teritoriul comunei a rămas în stăpânirea dacilor liberi. Satul Meseşenii de Jos a fost menţionat pentru prima dată în secolul al XIV-lea, la 1341, sub denumirea de “Kezel”, la 1349 “Olsou Kechel”, la 1388 “Magyar Keczel”, la 1854 “Căţălu Unguresc”, “Căţăluşa” şi din 1964 Meseşenii de Jos.

Localitatea Aghireş-“moşia Egrespataka”-este amintită pentru prima dată în 1361, lângă Kis-Récse, Pálvára şi Zilah. La 1494 aparţinea de Zalău. În secolul al XV-lea, la 1543, documentele menţionează două aşezări: Aghireşul Românesc(Oláh Egrespathak)éi Aghireéul Unguresc(Maghyar Egrespathak). Pűnő la 1876 a főcut parte din comitatul Solnocul de Mijloc.

Evoluţia numărului de locuitori şi repartiţia teritorială a populaţiei comunei este determinată de doi factori: sporul natural şi sporul migratoriu. Aceşti doi factori contribuie prin valorile lor pozitive sau negative la creşterea sau descreşterea populaţiei.În ceea ce priveşte repartiţia în teritoriu a populaţiei, apare o anumită discrepanţă între numărul populaţiei satelor componente.

Design by Info-Plus SRL